Schitul Sfântului Andrei este o așezare tânără, dar înființată pe un loc istoric. Aici a fost ridicată o troiță de către localnici, în secolul al XVIII-lea.     După anul 1900, pe culmea Podeiului – așa cum se cheamă locul mănăstirii – muncitorii de la gropile carbonifere au așezat o sfântă cruce, pentru a fi protejați în munca lor periculoasă.   La sărbatorile mai importante, credincioșii împreună cu preoții din împrejurimi, se adunau în jurul crucii și se rugau.       Mina de cărbune a fost închisă, dar semnul dumnezeiesc a rămas. Nevoia de rugăciune a făcut ca unii localnici să-și dorească pe locul troiței un Altar al lui Dumnezeu.   Astfel, în același loc, în anul 1996, fam. Ionescu Doru, după decesului fiului lor de numai 9 anișori au construit o bisericuță în memoria acestuia.     Sfântul Apostol Andrei, cel care a semănat semințele credinței pe pământul țării noastre, este ocrotitorul acestei mici așezări monahale, aflate în apropierea orașului Comănești, din județul Bacău.    Într-un cadru natural deosebit de la poalele munților Tarcău, pe valea Trotușului, între pini, fag și mesteceni, schitul Sfântului Andrei a fost gândit să fie oază, un loc de pace și împlinire.       Cu sprijinul Consiliului Local și al localnicilor, părintele Mercurie a reușit să extindă și să înfrumusețeze acest frumos lăcaș de cult, osteneala credincioșilor și schitul a devenit un loc plin de flori și arbori ornamentali, un spațiu care liniștește mintea și împacă sufletul.     Surse: Ziarul de Bacău, doxologia.ro ; Fotografii: Fornazer Cristina Share...