Prizonier în Rusia partea I. Drumul spre lagăr, din Comănești. Din scrierile comăneșteanului Ștefan Capătă.

          Prizonierii de război români, de obicei erau trimiși în lagăre de lucru administrate de NKVD(Glavnoe upravlenie ispravitelno—trudovîh lagherei sau Administrația Generală a Lagărelor de muncă forțată).

 

          Înainte să ajungă în lagăr,  jumătate din ei aveau să moară.

 

         Majoritatea din supraviețuitorii drumului spre detenție au murit în lagăre, 50.000 de români în număr din surse. Câțiva s-au întors în țară iar unii au fost reîncorporați „voluntar” pentru a lupta împotriva germanilor și ungarilor.

 

 

          Cei ce s-au întors au avut parte de o călătorie răvășitoare și periculoasă înapoi spre casă.

 

          România a avut cei mai mulți prizonieri de război în U.R.S.S. după Germania și Ungaria.

 

          Mortalitatea prizonierilor de război români a fost de 28%, cea mai mare din toate cele 65 de naționalități implicate în cel de-al doilea război mondial. Mai mare decât cea a evreilor și italienilor.

 

          Din înscrierile infanteristului comăneștean Ștefan Capătă, drumul spre captivitate, concentrările din 1938:

 

Partea I

 

          29 ianuarie 1957.

 

          „Timpul petrecut de la începutul evenimentelor. Concentrări (Campania I, Campania a II-a), război și captivitate în U.R.S.S.

 

          În iunie 1938 am fost concentrat la reg. 2 Dorobanți Bacău. Cantonat în tabăra din spatele școlii militare de ofițeri rezervă Bacău apoi pe Dealul Călugăra Mare până la iulie 1938 când m-am desconcentrat.

 

          La 11 septembrie 1939 iarăși am primit ordin de chemare raportându-mă la Regimentul 6 Marș Comp. 3.

 

          7 septembrie 1939, m-am desconcentrat conf. unui comunicat al M. St. M. .

 

          Duminică 4 mai 1941 am primit ordin de chemare 610 Y6Y/1941 reg. 67 inf. Bacău fiind repartizat la comp. 9.

 

          5 mai 1941 am plecat cu cursa la ora 6 dimineața pentru a obține o amânare de concentrare.

 

 

          După 2 zile m-am întors acasă neputând ține amânarea decât de 2 zile pentru a preda casa, după predarea casei de bani domnului Neculai Burlacu secretarul Comunei Comănești.

 

          În ziua de 11 mai 1941 am plecat de acasă cu trenul de 11 30 spre Bacău. În tren m-am întâlnit cu dl. V. Cristea de la Vermești, cu care am stat la masă la Adjud și Bacău.

 

          Luni dimineață, 12 mai 1941 m-am prezentat la biroul mobilizări al rep. 67 inf. , de unde loc. Țară Lungă care era șeful biroului m-a repartizat la comp. 9.

 

          După câteva ore am reușit să găsesc reg. 67 inf. care era cantonat în câmp. (în spatele penitenciarului), fiind rep. 4 pioneri, 25 artilerie, 6 vânători și 6 grăniceri.

 

          Timpul era foarte urât, ploios. La conducerea comp. 9 era serg. rezervă Gherasim Nicolai (învățător), din Piatra Neamț, comuna Blăgești, care era comandant în mod provizoriu în locul lt. Diaconescu.

 

Va urma…

 

Publicat de Melek Tawûsê

 

Prizonier în Rusia. Din scrierile comăneșteanului Ștefan Capătă.

Share This: