Lacul Boiereasca Modârzău, comuna Zemeș,  Bacău

         Lacul este situat în comuna Zemeș, județul Bacău, având doua căi de acces: prin Zemeș (Modârzău) sau Valea Arinilor (Moinești-Găzărie).

 

         La doar 9 km de Moinești, vă așteaptă 8 căsuțe cu baie și o cabană de munte de o capacitate de 35 persoane. Lacul de 1 hectar tocmai a fost repopulat cu crap și caras. Locația aceasta oferă posibilități de cazare, pescuit și alte atracții.

 

          Numere de contact:  0745 930 434 / 0740 821 315

 

 

         Probabil nu sunt mulți cei care au auzit de comuna Zemeș, în afară de locuitorii ei.

 

         Zemeș este o comună din județul Bacău, situată la limita cu județul Neamț, pe cursul râului Tazlăul Sărat. În trecut, când pe plan local exploatarea „aurului negru” era aproape singura ocupație (ca și acum de altfel, doar că la o scară mult mai redusă), faima Zemeșului depășise cu mult granițele comunei. Astăzi, a rămas doar amintirea acelor vremuri, câte-o sondă de extracție dezafectată pe ici-pe colo, și mult prea mulți localnici fără locuri de muncă. Iar dacă la recensământul din anul 2002 populația comunei era de 5.248 de locuitori, la cel din 2011 era în scădere cu 880.

 

          Ce a rămas însă neschimbat este cadrul natural de excepție care „îmbracă” Zemeșul într-un mod cum numai natura știe să o facă și care nu se demodează indiferent de trecerea timpului.

 

         Ca să ajungi în Zemeș trebuie mai întâi să ajungi cumva în județul Bacău. Înainte de intrarea în orașul Moinești se face la dreapta pe drumul județean 117 și în 10 minute se ajunge în Zemeș.

 

         Zemeș se află la o distanță de 8 km față de Moinești, la 55 km față de Bacău și la 51 de km față de Onești, acestea fiind trei dintre cele opt orașe ale județului Bacău.

 

         Pentru cine nu cunoaște zona, Monumentul DADA este un bun punct de reper. E situat la intrarea în Moinești și a fost ridicat în memoria lui Tristan Tzara, la celebrarea a 100 de ani de la naștere. Exact înainte de monument, la dreapta cum vii de la Bacău, stânga cum vii dinspre Comănești, direcția Zemeș.

 

         Pe la jumătatea lui septembrie 2017 ne-am hotărât să petrecem un weekend la Zemeș. Nu ne-am făcut prea multe planuri, eram doar încântați de petrecerea a două zile departe de oraș iar Zemeș ni s-a părut cea mai potrivită alegere dintr-un singur motiv, era foarte aproape de Comănești.

 

         Îmi place să privesc măreția naturii cu ființele ei sălbatice și libere, așa cum erau și strămoșii noștri, cândva. Iubirea locului, existența în peisajul natural, sentimentul romantic de a fi acasă este puternic diferit față de stilul „forței de muncă” ce stă în chirie și gonește la fabrică unde lucrează la banda rulantă.

 

          Romanticii iubesc natura sălbatică cu toată naturalețea ei, o admiră și o venerează, scenele cu peisaje pitorești atrag atenția oamenilor asupra frumuseții sublime a sălbăticiei. Adevărul este că tânjim cu toții după o viață idilică, în oarecare armonie cu Natura și Societatea, o viziune romantică asupra existenței ce merită să fie denumită viață umană.

 

         Când simți mirosul frunzelor, culorile și formele vegetale, dacă ai capacitatea să admiri fluturii pe flori sau păsări căutând semințe, ori cântând pe o creangă, este ca o reîntâlnire cu fericirea copilăriei pline de vitalitate, deschidere către Lume, cu sufletul plin de speranțe.

 

          Viața umană este mult mai trăibilă, mai satisfăcătoare, dacă omul are ocazia să admire natura sălbatică, splendoarea animalelor și vitalitatea lor, diversitatea și estetica Lumii.

 

Articol publicat de Viorel Tamba.

Share This: